Careuri de linii groase, frânte, răsucite,

Respiră printre turnuri de scoarţă umedă,

Rătăcite şi înfrânte, frunzele veghează mândre

Paşi-silabe şi mişcări de diafragmă,

Degetele noastre la hotarele coastelor.

Pândind traseele secrete ale epidermei,

Gândurile abia au timp să-ţi zâmbească

Din spatele gesturilor şi zilelor egale,

Al dimineţilor joase de iureş îndepărtat.

Bătaile inimii se aud inegal şi surd,

Degetele ating tastele tocite de timp,

Riduri cresc sub atingerea rece a palmelor

Îţi împleteşti cuvinte albe în păr

Şi păstrezi vocale moi pe piele,

În timp consoane raţionale se desprind uşor

Şi se aliniază ordonat de-a lungul capilarelor.

Eşti un om de cuvânt,

Corpul îţi e doar promisiuni,

Durerea circulă liberă, cu opriri fixe,

Te uiţi în ochii mei până ce lacrimile devin albastru închis,

Ca marea de sfârşit de octombrie.

Somatizăm împreună,

Ne îmbolnăvim şi ne vindecăm la loc

Facem schimb de vise,

Ne împrumutăm unul altuia aripile

Şi ne enervăm că nu se potrivesc.

Schimbăm şuruburile, culoarea de fundal,

Inversăm ordinea cuvintelor, reglăm distanţele,

Încercăm să pronunţăm mai tare, să simţim mai clar, să uităm mai repede.

Şi reuşim.

Ochiul aparatului de fotografiat se deschide încet

Şi întrezărim imaginea răsturnată şi neclară a monstrului cu colţi de turcoaz.