Limbaje

sa ne prefacem ca nu o sa murim niciodata

pentru ca cineva, mai intelept decat noi,

ruda indepartata cu prometeu

a furat listele cu anii pe pamant ai fiecaruia

iar Dumnezeu trebuie acum sa calculeze

de la inceput

lungimea firului de foc.

sa facem, iar si iar,

o lista cu cuvintele pe care le stim

am vrea sa le stim

le-am invatat de demult

sau le uitam mai mereu

sa ne jucam cu ele la infinit

pana se zdrentuiesc, pana se sterg

din conturul gandurilor noastre de granit.

pana la ultima vocala rostita

jocul nu se opreste

si nu imbatraneste nicicand

doar cuvintele

sunt mereu cumparate, revandute,

sub alte forme tranzactionate

rerostite pana devin transparente

ca atunci cand au vazut lumina firii.

cuvinte lovite,

rostogolite de mai multe ori

infasurate strans, incolacite suav,

dezvelite, renascute repetat,

in fine inghitite.

cifre si litere

lipite haotic cu zeama de mar

cu gust amarui de samburi

cuvinte organice,

imprastiate pretutindeni

si recompuse, iar si iar,

doar pentru a ne izbavi de-al celuilalt adevar.

Advertisements

Legenda

Cuburi perfecte,
Purtate in gheare de pasari,
Mici zaruri indiferente
Ce fac un zgomot sarat
De fiecare dată cand se lovesc de
asfalt.
De aceea oamenii zic,
Cu ochii intorsi spre cer:
Iata, zeii ne hotarasc, ca de obicei,
soarta
In culorile aspre cantate la
inceput:
Albastru – ca ochii tai la marginea
marii
Rece – ca mainile mele mici la apus
Alb – ca florile care zambesc cateodata
iarna
Si negru strălucitor – ca drumul de fiecare
zi
Ce se hraneste cu carnea
Fiecarui cuvant nespus.

Octombrie subiectiv

Octombrie negru
Octombrie foc
Prin fum si strigat
Pasari isi cauta loc
Printre lumini pierdute.
Doi ani, zi de zi,
Vaporul traieste
In desenele lui Andrei
Dunarea calda sopteste incet
Un nume de tata.
Vlad, Catalina, Mihai
Zeci de nume risipite
intr-o cutie de beton armat
Fara ferestre
Pentru ei,
In noi,
Pasarile isi gasesc loc.
Octombrie alb
Octombrie foc.

De vara

radiografii solare
diagonale de lumina
unde lichide
aceleasi cuvinte
pentru aceleasi lucruri
aranjate altfel
dinaintea si dinapoia mea;
anotimpul asta asteapta vara
impreuna cu mine,
ne tinem cu mainile
de soare, de cer
pana se face
din ce in ce mai albastru
si inventam mari noi;
cantecul zeilor face urzeala
pamantul, prieten bun cu stelele,
tace din nou apasat
pasarile au aripile ude,
nestematele din ciocurile lor
vestesc cu un licar stravechi
cosmogonia adancului sarat
o lume marina noua
condusa de un rege-constructor abandonat.

Numărătoare

Trei copaci şi două păsări,

O pasăre şi patru copaci,

Împarte aripile să ajungă pentru toţi,

Câte o aripă pentru fiecare coastă,

Salcie arsă.

Mergi în acelaşi timp

Cu alţi oameni care nu ştiu

Că în timp ce se nasc

Sau mor alte corpuri,

Ei continuă să numere pescăruşii

Care trec câte doi, câte trei

Deasupra oraşelor şi mărilor lor

Interioare, calde sau reci

Incompatibile în fapt.

Priviri care se înalţă,

Suflete care cad,

Aripi care se rasucesc,

Ochi care nu se mai întorc.

Numără acum invers

Firele minuscule de nisip

Care alunecă din ce în ce mai repede

Se răzgândesc o clipă şi trec.

 

The colour of flight

Are you trying to tell me something?

I can see it in the angle of your flight

The inner movement of your heart

Makes it clear

Beyond a shadow of a doubt.

The guilty colour of your eyes sways

As enchanted spheres are moving by

The laurel leaves of victory whisper

Out of sight, not of mind.

Between us always

The pangs of conscience,

The sufferings we’ll leave behind.

Astazi ne despartim (Stefan Augustin Doinas)

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău …

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul …