O mierlă se scaldă
În apă dulce de flori
În tăcerea caldă,
Stâlpii de telegraf
Îşi poartă indiferenţi
Veşmintele de hârtie.
Departe, lângă mare,
Oamenii îngenunchează
Pe frunze tinere de nuc.
Păsări cenuşii
Se hrănesc cu fructe
Asfalt înnegrit,
Sevă dulce.
Frunzele închipuie
Un teatru de umbre
În complicitate
Cu zeii din înalt
De fiecare dată
Când vreau să scriu o poezie cu tine.
Aleea Alexandru 