De decembrie

Dumnezeu-copil e purtat de brate

se intrevede ca o scanteie

in spatele fiecarei camasi

degetele lui mici

se joaca cu nasturii paltoanelor

rade cand nu reuseste sa le deschida

vreau sa intru in sufletul tau

degetele i se agata apoi strans

de marginile stelei incandescente

ce adaposteste taina

si mangaie cu luminaaa

interiorul oamenilor adunati

care se uita stingheriti

la butoniera in flacari

copacii ofteaza

si se inchina pasarilor

in noaptea venirii pe lume.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s