Progres

Să ne tăiem rădăcinile cu un cuţit de argint

să ne ardem memoria, bucată cu bucată,

Să rămână doar întâlnirile apuse

şi îmbrăţişările scrise, sfâşiate literă cu literă

de-acum ruginite şi batjocorite de timp.

Să ne desenăm zâmbete pe buze şi pleoape

şi riduri de bucurie în interiorul nou construit

să înlocuim aripile vechi cu unele noi,

zgomotoase şi foarte strălucitoare

Mult mai puţin rezistente în infinit.

Să dispară toate păsările şi animalele incompatibile

Hrănite cu stele, cuvinte şi năluciri

Să murim puţin ca să mergem mai departe

Numai inima să bată un pic mai potolit.