Cuburi perfecte,
Purtate in gheare de pasari,
Mici zaruri indiferente
Ce fac un zgomot sarat
De fiecare dată cand se lovesc de
asfalt.
De aceea oamenii zic,
Cu ochii intorsi spre cer:
Iata, zeii ne hotarasc, ca de obicei,
soarta
In culorile aspre cantate la
inceput:
Albastru – ca ochii tai la marginea
marii
Rece – ca mainile mele mici la apus
Alb – ca florile care zambesc cateodata
iarna
Si negru strălucitor – ca drumul de fiecare
zi
Ce se hraneste cu carnea
Fiecarui cuvant nespus.
Aleea Alexandru 