Eu o iubesc, dar ea nu ştie;
mult prea copil, mult prea copilărie
rezidă-n trupul ei de lapte
şi in frumoasa cifră şapte
şi in frumosul brad ninsos
şi-n mult prea albul, tandrul os,
şi in prea multa reverie
care mi-a dat-o astăzi mie.
Eu dorm, visez un bot de cal,
un trup suindu-se aval
şi nu vreau să mă mai trezesc
nici pământesc şi nici ceresc.
Ah, lasă-mă, ah, lasă-ne
să fim o pasăre.
Aleea Alexandru 