Da, draga mea, inima mea are aceeasi structura,
Casutele ei au tot peretii construiti impreuna inca de la inceput,
Insa corpul si buzele isi poarta vesnica armura
Protectie ciudata impotriva propriului trecut.
Lumina fragila isi traieste aprins adolescenta zbuciumata
Intr-un razboi de umbre si raze tesute pe asfalt
Otelul se risipeste in priviri pierdute inca o data
Irisul cobalt apartine visului celui preaindepartat si inalt.
Cat de mult imi place poezia asta!