Nota (2)

Păstăi de castane, spirale vegetale.

Lucioşi, şerpii pămîntului

Stau încolăciţi pe spaţiul de asfalt,

Izgoniţi din matricea lor.

Mici lumi se lovesc de pământ,

De venele pămîntului, capilare de apă.

Privirea coboară din om în om

În cădere, particule moi de ploaie

Desenează legături invizibile.

Nota

Jocul gândurilor capătă corp,

O lumină care coace

Îmbracă lucrurile

Într-o coajă caldă, moale şi grea.

Pescăruşi urbani se strigă în cerc,

Nopţile deschise demult

Lasă amprente de albastru gros

În fantele temporale ale lumii.

August, sfârşit.