– Eşti trist astă-seară, îi spuse pasărea, văd eu că eşti trist…
– Nu, nu – răspunse soldatul.
– Şi totuşi pari trist, zise pasărea cea albă, pari trist.
– Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul, nu, nu.
– Eşti trist astă-seară, văd eu, ai ceva pe suflet – mai zise pasărea albă.
– Nu, nu sunt trist – şi lasă-mă-n pace ! se răsti la ea soldatul.
Pasărea se desprinse de pe braţul lui şi zbură fâlfâind din aripile ei mari şi albe, foarte albe.
– Unde-o fi plecat pasărea aia cuvântătoare ? se trezi deodată soldatul, vorbind singur.
Nichita Stănescu
Aleea Alexandru 