Exercitii cu cuvinte

Pasărea a înghiţit o stea grea care s-a prefăcut într-o lume care călătorea oriunde vroia stăpâna ei. Pasărea ştia multe cuvinte pe care oamenii le uitaseră şi-şi învăţa universul din ea să vorbească. Când a crescut mare, lumea a vrut să-şi cunoască steaua din care s-a născut dar nu a găsit-o aşa că a încercat să o formeze din cuvintele pe care le ştia de la pasăre. Oricât ar fi încercat să le potrivească, ele creau mereu alte lucruri, un nor, un colţ, o rădăcină. Lumea din burta păsării îşi pierduse cerul.

Gândeşte-te la el în altă limbă a pământului, ca la un animal cu ochi de zid şi cer, cu aripi în formă de cruce răsturnată.

Cel care încearcă să-şi omoare cuvintele nu eşti tu. Ascultă lumile din tine, foşnesc printre pereţii corpului doar la intervale fixe. Când ies la suprafaţă cer întotdeauna o masă şi un scaun de sare. Rădăcina copacului seamănă cu un câine bătrân. Înghiţi şi absorbi imagini fără să le mesteci cu oasele gândurilor, ele trosnesc încet, surd, când încerci să le deplasezi în alte spaţii interioare. Înveleşte-te într-o haină de cuvinte, cu litere deşirate, vocale uscate, consoane slăbite. Înlocuieşte liniile verticale cu orizontale şi încearcă să simţi pulsaţiile pământului ca şi cum ai fi una cu el.

Gândul tău se transformă într-un cal sur. Întins pe pământ, cu capul întors spre tine.O tensiune ca de piatră, un lup negru ca o umbră; îi simţi colţii în mâna ta şi crezi până în ultima clipă că  se va opri. Totul se petrece încet, timpul se transformă, apar mici straturi, fante imposibile.

Miroase a busuioc şi a noapte crudă, caldă. Sub merii sălbatici, copii se nasc în continuare cu stele în pumni.