O incizie subtire, prin care se goleste tot sufletul de continut, e lustruit apoi sa nu mai ramana nici o fibra calda si se inchide la loc cu o lovitura in cer. Omul e ca nou, tesut din fire taioase. Pescarusii il striga, dar el nu se poate intoarce. Merge inainte, in urma lui raman cateva fasii de tesut ruginit care sunt inghitite de timpul asezat cu grija intre placi reci. Umbra coboara scarile incet. Planete albastru-cobalt se departeaza si se apropie neincetat.
Acvamarin si celestit, albastru de apa si cer. Translucid. Cuvinte ascunse in cutiile pamantului. Cutele cerului vorbesc cu golurile din tine. Boala rara. Brazi aprinsi, colaci, taciuni si grau fiert. Sa nu mananci bucate care au cruce. Imparte-ti zilele cu el asa cum iti imparti parul, cu carare la mijloc. Case construite din nuiele impletite lipite cu lut, in pereti traiesc serpi galbui care vorbesc. Apa amestecata cu negru de noapte. Respira pana la capat si lasa-ti privirea sa se ridice.
Casa corpului. Jumatate de luna. Cuvintele traiesc in corpul tau, oasele lor iti ies prin piele. Copacul-cruce ii arata copilului cerul. La apus, sunetele intra in radacini, sub scoarta norilor. Fetita tine in palma lipicioasa samburi mici de mar in timp ce ingana un cantec cu litere. Miere salbatica. Stele de toamna. Sa nu mai faci asta niciodata. Musca bucati de aer si inghite-ti cuvintele. Modeleaza forme de timp si da-le nume. Alearga tot timpul intre doua lumi, cauta semnele de intrare si iesire a sufletului. Cuvintele din care ti-ai facut cununa aveau spini prea mari. Trebuie sa inveti sa cioplesti mai bine.
Definitii gresite. Pasari negre. N-ai sa mai vezi marea asa niciodata. Intre tine si ea e un grilaj cu ochiuri mici de care nu poti trece, doar privirea poate sa patrunda ca niste raze albastrui. In spate e padurea tacuta, caini care te musca usor de maini. Pinii isi reflecta lumina neagra dincolo de tine. Apa din corpul tau vine sa se intalneasca cu apa din ploaie intr-un cantec de dezintegrare si reasamblare a fiintei. Lumina taiata de bucati lungi de lemn creeaza nise de viata. O parte in sufletul pasarii care sta tacuta pe jos e sus, acum are ceva din asprimea norilor si caldura ploii; restul poti sa-l citesti pe fata timpului care rade absent. Catre sfarsit, nu uita sa presari putina sare peste ranile lor. Intoarce-te inapoi.
Lupoaicele mananca taciuni. Camasi cusute cu ata rosie. Limite de sarma, care iti intra in piele ca niste boabe de ceara fierbinte. Cu ce se hranesc copacii cu crengi de metal? Straturi de fonta topita in chip de cer isi bat joc de plecarea pasarilor. Moartea zeilor si a tuturor animalelor preistorice e binevenita. Sfanta cu nume de lumina. Par incurcat, ca drumul lupilor.
Atunci cand esti infrant simti greutatea calda a bufnitei care s-a prabusit peste tine zburand. Privirile se confunda in cercuri galbene perfecte apoi se opresc. Fructe de armurariu. Cuvintele mor daca nu le porti si se transforma in pietre. Lumanari intoarse. Constelatii intregi de geminide rostogolite spre capatul pamantului. Silfe cu ochi goi. Cuvinte conjugate la supin, destramate apoi si cusute pe piele cu fire de sticla. Valuri inghetate. Drumuri aproape moarte. Suflete vechi. Daca te nasti o data cu timpul, afli graiul pasarilor si poti sa vindeci ranile.
Cand cerul se pogoara pe pamant, o fata cu parul de culoarea spicelor de grau vorbeste in aramaica si zambeste pentru ca deasupra copilului ei straluceste cea mai amara stea din lume. Casa painii. Cartea de dureri.
Iarna, femeile numara boabe de porumb si se roaga. Pietrele pe care le arunca oamenii in Stefan se transforma in coroane. Fragmente de invizibil. Inele subtiri de argint. Animalul albastru cu piele rece care te-a omorat de atatea ori. Treptele tocite dintre cadere si prabusire. Panza cu tesatura subtire. Colturi de stea. Intre usile si ferestrele deschise anii se devoreaza. Intreaba copacii.
Sa stii ce sa raspunzi cand o sa te intrebe ce vrei de la pamantul asta. Vidul se sparge. Cuvintelor le cresc colti si-si devoreaza stapanii nesabuiti. Pupila patrata. Din ce creste apa? Tu scrii toate semnele astea ca sa scapi de umbrele tale.
In Dobrogea azi se boteaza caii. Cuvintele transparente se vad mai bine in intuneric. Malurile se pravalesc peste apa raului si o omoara, cerul de piatra se misca, gandurile vorbesc tare. Piatra peste piatra, pasari de prada. Zgomot de soare, lumina se preface in sunet si stapaneste.
Uita-te la mine. Animalul care cade din no(r)i prin ploaie se raneste de picaturile-privire si de muchiile de pamant si argint ale cuvintelor. Sufletul se transforma in cal negru si fuge de tine. Pamantul arde. Marea din spatele gandului, gheara din spatele pamantului. Intervalul esti tu. Fasii albe si albastre de cer ca o promisiune luminoasa de inceput crud, crengile povestesc fara cuvinte ce stiai demult. Apoi la crepuscul poti sa asculti cum se misca timpul pasarilor si intelegi ca trebuie sa zboare si ca trebuie sa afli in tine cand se vor intoarce. Culorile traiesc langa tine. Animale-copil si pasari-cuvant isi impart spatiul tau. Un cer cat o mare. Cercuri reci de fier zac la picioarele unui manz. Ard gandurile. Mainile ti se transforma in cuvinte si deschid porti catre departe. Iubire de pamant. Pasarile zboara cu mai multe aripi. Oameni facuti din scoarta de copac si pulbere de coral. Carnea copacilor scoate sunete ascutite, concert nascut in pamanturi cu acorduri verticale, notele apar ca niste noduri pe suprafata denivelata a trunchiului, muzica din lemn si spirit. Samburele de imposibil distruge durerea pietrelor. Ziua pasarilor.
Cuvintele traiesc in corp. Nu-i spune sarpelui pe nume. Si daca nu se mai lumineaza de ziua niciodata? Pamantul o sa fuga de cer, soarele o sa cada, cercurile sparte or sa sangereze. Oameni in forma de infinit or sa le culeaga de pe jos si or sa umble cu ele deasupra capului. Pasari salbatice.
Primavara si razboi. Ranile cerului sunt mangaiate de ghearele pamantului. Cand ai deschis pieptul ai gasit tot felul de pietre aspre cu ramasite de ganduri si cuvinte, fragmente de cristale cu care putea sa-si construiasca un caleidoscop infernal. Ai auzit o legenda despre doua pasari gemene si despre cum una dintre ele se transforma in uliu dupa sapte ani. Otrava isi pierde puterea. Oamenii pregatesc peste si paini rotunde. Ingerii mananca sare si vad ganduri.
Nu-ti aduci aminte decat de ochii de cer si de umerii care stateau cu spatele la mare. Nu mai ai nevoie de cuvinte, nu o sa mai ai niciodata, ti-ai dat seama ca nu sunt bune de nimic altceva decat pentru a juca fel de fel de jocuri de carne si muzica neagra, sabii neascutite care despart corpurile si mintile de celelalte din jurul lor pentru totdeauna. Plaja era plina de bucati de gheata curata pe care cerul nu le mai recunostea. Mari din care s-a scurs tot cerul, pamant din care s-a scurs toata apa, oameni din care s-au scurs toate cuvintele si toata lumina. Lumina de la capatul marii si din spatele norilor s-a pierdut. Niciodata.
Aleea Alexandru 