Aripile cresc mai repede noaptea. Boabe de timp cald si flori care-si pierd leacul. Tulpini de cicoare udate cu apa de vara si cununi facute din iarba de sanziene, obiecte ale dezratacirii. Frunze rasucite de plop si ulm tipa in linistea lumii.
Uiti ca e vara, ca noaptea miroase a tei, a tacere si a luna, uiti ca trebuie sa mori la un moment dat, ca trebuie sa pleci, sa pierzi, sa renunti, sa privesti in sus cand cazi sau ti-e dor.
Construieste-ti un om din cuvinte si invata-l sa mearga fara sa-si calce in picioare corpul, sa aiba umerii facuti din sunete si doua pietre cenusii in loc de ochi.
Mori care ard. O secunda in plus. Apa tulbure. Oameni care poarta podoabe din pietre moi si colane de aur si au un singur copil de soare. Cand te rostogolesti in cadere, zaresti ochiurile din corp prin care poti sa privesti in tine.
Cal sur hranit cu seminte de mac salbatic si pelin alb, de camp. Flori albe cu miros de migdale amare. Locuinte plamadite din oase uscate de pasari. Copaci taiati, radacini care-si striga parintii inalti, fapturi care se hranesc cu seminte de tei si panza de paianjen.
Rupe durerea in bucatele si inghite-le incet, sa-ti ajunga mai mult timp. Vezi in vis intrupari de cuvinte/cuvinte intrupate, esti martora la venirea lor tumultoasa pe lume, simti cand sparg dimensiunea aerului, isi insusesc puterea si-i fura masura. Din loc in loc, cuvintele formeaza hore, si dupa ce se indeparteaza, sensul ramane batatorit si pamantul incepe sa vorbeasca. Ai uitat sa dai inapoi cele treizeci de monede de argint inainte sa se lumineze de dimineata.
Statuia intinde mana sa ajunga, nu stie ca aerul e mai tare si mai greu de strabatut decat forma inchisa in piatra. Inima veche, prinsa de corp cu fibule de bronz. Ochii lor colorati erau departe, la Atena.
Pod de metal cu stalpi de piatra, daca mergi suficient de mult intr-o directie si lasi spatiul sa treaca prin tine, poti sa-ti cureti ochii si corpul de timpul interior. Pasari cusute pe lemn cu firul penelor. Cer deschis, pamant curat. Cand infigi cutite in pamant, cocorii se prabusesc. Pasarea-nepasare zboara in jurul tau mereu, desenand cercuri subtiri de fier. Libelule cu corp fosforescent si aripi negre traiesc in orasele de praf cald. Salbaticie cu iarba uscata, fructe otravitoare si suflete reci. Flori de in. O inchisoare facuta din trunchiuri de copaci, zabrele de crengi si podea nevazuta. Fire verticale de lavanda, linii demne ale unei viziuni. Copil in fata gandurilor.
Ce-ar fi daca marea n-ar exista decat cand te gandesti la ea?
Apele isi canta trecerea. Cuvintele, eterne si de neinteles, plang un pic, picaturile transparente si tulburi aluneca printre consoane si le transforma in vocale contondente.
Aleea Alexandru 