„Infernul celor in viata nu e ceva care va sa vina; daca infernul exista, este cel care se afla deja aici, infernul pe care il locuim in toate zilele, pe care il cream stand impreuna. In doua feluri poti ocoli suferinta asta. Primul le vine multora la-ndemana: sa accepti infernul si sa devi parte din el, pana ce nu-l mai vezi. Cel de-al doilea este riscant si cere bagare de seama si necontenita invatatura: sa cauti si sa stii sa recunosti cine sau ce, in plin infern, nu e infern, si sa-l faci sa dureze, si sa-i oferi spatiu.”
(Italo Calvino, Orasele invizibile)