Iulie – sapun cu flori de lavanda din Provence, icoane pe sticla in culori tari cu rame vechi si prafuite, Fecioara cu ochi mari negri si vesminte colorate.
1.La Sfantul Iosif in catedrala, o fata sta sus pe schela si curata sfintii de praf si de timp. E bine inauntru, lumina putina, liniste multa si un pic de racoare. Putin mai departe, la primul etaj, caldura si pulbere de la sertarele cu fise, la 12 se aud clopotele, si se vad detaliile fatadei, rozeta, colonetele, poarta, crucea, cerul, mai ales cerul.
In strada, jos, o femeie nu primeste nimic de la trecatori, ce-oti fi, Doamne asa de rai? E miez de vara.
2.Lupta cu morile de vant se reia, trei biblioteci, combinatii de cifre (sau cifruri?) titluri, autori, inchisi in hartie ingalbenita si cerneala decolorata care pastreaza amprentele celorlalti, pachete pline cu carti, cu povesti strivite. Seara, compot de visine cu vanilie, si o carte ca un mesteacan, alb si puternic.
3.In Biserica Rusa Fecioara Maria poarta negru, intunericul vesmintului nu-i diminueaza trasaturile dulci ale fetei, boltile albastru-inchis cu stele aurii, sterg zbuciumul din exterior si-l calmeaza pe cel dinauntru. Figurile, desi hieratice isi pastreaza umanitatea si sunt gracile, ca in pictura bizantina veche, invatata si exersata pe Muntele Athos. De ce nu se vad urmele tuturor buzelor care au cinstit icoana asa cum se vede rujul acesta acum?
Sali inalte, gratioase in ciuda masivitatii aparente, cu oglinzi inguste si funde aurite, pierdute pe suprafetele mari in nuante ivoire. E amiaza si arsita, se aude un cocos, vanatoarea de cuvinte, valtoarea de ganduri se opreste pentru cateva clipe, daca e acelasi care l-a vazut pe Petru tagaduind? Mai sunt doar cateva zile, cartile trebuie sa plece, au intarziat deja, s-a auzit cantatul cocosului.
4.O scrumiera rotunda plina ochi cu mucuri de tigara pe terasa cocheta cu coloane rasucite in care iti petreci pauza de la citit. Poti sa vezi sala de lectura, sa ghicesti luminile, sa auzi zgomotul masinilor de pe Dacia si sa-ti pui intrebari fara rost. Si in sus? acelasi cer, nu, nu e acelasi, ne-am schimbat amandoi, el are aceleasi riduri, eu alti nori.
5.Azi am fotografiat scari si mi-a fost dor, un dor ciudat, pe cat de linistit pe atat de adanc. Am inghitit praf de carti macinate, am pe degete urme sepia si ochii uscati. As vrea sa desenez in creion.
6.Azi am alergat aproape toata ziua. Pe seara am deschis cartea cu un titlu preafrumos, si am citit despre mare, hotarari ca ezitari esuate, dorinte, intrebari, polemici.
7.Activitati prozaice in prima parte a zilei combinate cu cautari de materiale in cataloage online, fara prea mare succes. Trec zilnic pe langa fotografii care nu se vor naste niciodata. Noaptea de Sanziene poate fi in orice noapte sau zi cand reusesti sa intelegi semnele care ti se fac si sa iesi din timp. Chiar si acum…
8.O femeie care matura strada imi cere o sticla cu apa. Ii aduc si pe drum mi-aduc aminte de fercirea ca un pahar cu apa. Camil Petrescu sau Rebreanu? Ganduri despre timp, cum il percepem, posibilitati de a-l retine, incercari. Dimineata la colectii speciale, apoi cotele de dupa-amiaza. In fata ochilor imi joaca combinatii de cifre romane si arabe, ca un dans straniu. E cald, aerul e dens si se aud caini latrand pe strada. Continui.
9. Sticla propune o noua modalitate de a privi, apare problema transparentei, lumen versus lux, actul de creatie cu ajutorul luminii. Mediile apusene. Vitraliu si relatia sticla-lumina-spirit. Pictura in oglinda, izvodul, inversarea, privirea – Hinterglasmalerei.
Gradina cu nume de pictor si gust de lamaie si menta. Pe jos e pietris, ca la mare. O fetita ma prinde de incheietura mainii, esti frumoasa, vreau sa te iau acasa la mine!
10. Zi obisnuita. Cer plat si praf. Liste, mail-uri si un gol mare. Ganduri, doruri.
Dimineata, din nou sertare intregi pline cu fise vechi, cu carti batrane, cerneala stearsa.
Pe seara, gazele se aduna in jurul felinarelor, cerul e decolorat de apus. Langa mine sta o fata imbracata intr-o rochie neagra. Poarta o bratara mare de lemn si are coc. Nu stie ca o sa ajunga aici. Mi se pare deodata ca stiu ce simte ca si cum mi-as aminti gandurile ei.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele. (Octavian Paler, Viata pe un peron)
Aleea Alexandru 