Insemnari din Kerkyra

Insemnari despre Kerkyra intr-o calatorie-privire.
“Fiecare suflet este si devine ceea ce priveste.” (Plotin)
O aripa tare de metal si cativa nori. What colour are your daughter’s eyes when she looks at you in the morning? Incerci sa regasesti ceva din mare, poate din mit, pe chipul ei. Sau din soare, numai ca in cer e intotdeauna frig. Ceafa unei cariatide, o licarire de Olimp.

Schimb de spatii, schimb de stari. Mare de apa, mare de pietre calde si netede. Cum se naste nisipul si de ce inseamna asa de mult, sau cata mare trebuie sa vezi ca sa iti ajunga tot timpul. Viespe pe nisip si sare pe piele. Si la mare e desertaciune, si acolo dispare sensul. Cata sare poate indura un om, cata lumina poate sa dea celorlalti in schimbul sarii. Nisipul ramane pe carte, zgarie paginile cu zgomot de val,  dar marea nu-si paraseste locul pentru ca locul ei e oriunde. Doina imi aduce o piatra mare, calcaroasa, de un alb tare, e de la mal, spune. Poti sa ghicesti varsta Greciei in ea, sa gasesti niste raspunsuri sau sa te vindeci de intrebari. O grecoaica  mica pare pierduta pe plaja, o cariatida in miniatura cu numele Maicii Domnului. Vantul isca praf dar nu murdareste albastrul spalat de soare.
Inchizi ochii, doar pe jumatate, filtrul creat, realitatea subtiata si purificata de margini te lasa sa vezi cate ceva in copacul cu frunzele fruste, in jocurile de verde:  Muntele Maslinilor, desenul christic de pe nisip, pasii Fecioarei. Chiparosii-pereche stau raspanditi pe intinderea insulei, la departare unul de celalalt. La nastere un maslin, la disparitie un chiparos. La mijloc bucata de mare. Sau stanca vegheata cateodata de luna de argint.
Dimineata, un trepied pe malul marii, inregistreaza, opreste in loc, fura. Poarta gandurile si dorintele stapanului sau. Pietre in mare, pietre amestecate cu celelalte pietre, cu nisipul si cu sarea, ascunse intre ele, se intalnesc, iar alaturarea lor le schimba forma si starea.
In timp ce-si cauta partea de mare, omul o confunda cu celelalte, se rataceste si uita.